Ziua a 4-a de post cu apă

Au trecut primele trei zile de post, iar astăzi simt nevoia să scriu despre gândurile care m-au însoțit până aici.
Despre momentele în care mi-a fost bine, dar și despre cele în care m-am întrebat cum vor fi zilele următoare și dacă voi putea continua.

M-am surprins de câteva ori căutând răspunsuri înainte să am ceva concret de lămurit. Mă gândeam la ce ar putea să apară, la cum m-aș putea simți.
Mi-am dat seama cât de greu îmi este uneori să las ziua de mâine pentru mâine.

Nu știu să spun exact ce se schimbă acum în corpul meu. Pot să povestesc doar cum mă simt: astăzi îmi este mai ușor, foamea mă preocupă mai puțin, iar gândul la mâncare nu mai revine la fel de des. Mă bucur de asta, fără să presupun că toate zilele vor fi la fel.

‍ ‍Învăț să fiu atentă la mine. Când apare un gând care mă neliniștește, încerc să nu mă grăbesc să-i găsesc un răspuns. Rămân puțin cu el, mă rog și văd cum mă simt. Uneori trece, alteori îmi arată ceva ce am nevoie să iau în seamă.

Îmi doresc să continui, dar vreau să pot fi sinceră cu mine în fiecare zi. Să spun când mi-e bine și când mi-e greu. Să ascult ce simt în corp, chiar dacă lucrurile nu vor merge întocmai cum mi-am imaginat.

Astăzi, în a patra zi, mă simt liniștită. Îmi văd de lucrurile mele și sunt momente în care aproape uit că nu am mâncat. Apoi îmi amintesc și mă mir de felul în care trăiesc aceste zile.

Mă rog și Îi spun lui Dumnezeu tot ce am în mine: bucuria, întrebările, temerile pe care încă le simt. Nu am nevoie să le ascund, îmi face bine să vin înaintea Lui așa cum sunt.

Pentru astăzi, atât pot să spun: mi-e bine, am mai multă liniște și simt că încep să mă ascult cu mai multă blândețe.

‍ ‍Cu fiecare zi care trece, mă apropii tot mai mult de cine sunt cu adevărat.

4 mai 2026