Toate drumurile m-au adus aici
Multă vreme, când eram întrebată cine sunt, răspundeam simplu: “Sunt jurnalist.” Și sunt. Jurnalismul este o parte din mine în care am pus aproape trei decenii de viață, ascultând oamenii și așezând în cuvinte poveștile pe care mi le-au încredințat.
Tot ce am trăit în ultimii ani m-a adus mai aproape de cine sunt cu adevărat. Când zgomotul din mine s-a oprit, am început să înțeleg rostul a tot ceea ce trăisem.
Toate s-au legat în mine: credința, cuvintele, muzica și dorința de a aduce alinare.
Astăzi simt că toate drumurile mele m-au adus aici, în locul din care pot oferi cu inima deschisă ceea ce sunt.
Jurnalismul - felul meu de a asculta lumea
Am intrat în presă în 1998, la Ziua de Galați-Brăila, iar din 2003 sunt corespondent AGERPRES pentru județul Brăila.
În aceşti 28 de ani de presă, am învățat să caut esențialul, să verific și să scriu limpede, păstrând mereu în mine gândul că dincolo de fiecare știre se află un om, cu viața și cu emoțiile lui.
Călătoria prin sufletul meu
În 2020, viața m-a oprit și m-a așezat în fața mea, iar eu am început să ascult povestea din mine pe care o acoperisem multă vreme cu muncă și grijă pentru ceilalți.
În vara lui 2026, am împărtăşit public această întoarcere către mine în seria de texte “Călătoria prin sufletul meu”, pe care le-am postat aici așa cum le-am scris atunci, cu sufletul la vedere.
Cele 19 zile de post luminat
Unul dintre cele mai profunde momente ale transformării mele a fost postul cu apă început pe 30 aprilie 2026, cu 19 zile înainte de ziua mea de naştere.
Cadoul pe care mi l-am oferit nu a venit într-o cutie, legat cu panglică, a venit sub forma întoarcerii mele acasă, în mine.
Am așezat în cuvinte fiecare zi a acestei experiențe, iar textele păstrate aici, la rubrica “Postul meu luminat de 19 zile”, poartă în ele rugăciunile, emoțiile și recunoștința cu care am mers pe acest drum.
Dorința de a aduce alinare mă însoțește de când eram copil și îmi așezam palmele calde peste animalele din curte, rămânând lângă ele până le simțeam liniștindu-se.
Pregătirea în masaj terapeutic și visceral mi-a oferit tehnica și cunoașterea corpului, iar eu am continuat să lucrez așa cum simțeam, cu grijă şi atenţie la omul din fața mea.
Astăzi privesc cu recunoștință darurile pe care Dumnezeu le-a așezat în mine și simt că a venit vremea să le pun în lucrare, cu iubire şi smerenie.
Terapia EI
Terapia EI s-a născut cu mult înainte să-i cunosc numele și a crescut tăcut în mine, cu fiecare emoție, rană, atingere și întoarcere către sufletul meu.
A fost mai întâi practica mea personală de ascultare și vindecare, felul meu de a mă apropia cu blândețe de corpul și de sufletul meu.
Terapia EI poartă în ea credința mea în Dumnezeu, pregătirea în masaj terapeutic şi visceral, atingerea conştientă, percepția intuitivă, vibrația sunetelor E şi I, energia, căldura şi liniştea mea.
Muzica - glasul sufletului meu
Muzica a venit pe neașteptate în viața mea. Fiecare piesă este croită pe sufletul meu și poartă ceva din iubirile, durerile, bucuriile și liniștea mea, cu emoția clipei în care i-am scris versurile.
Îmi ofer muzica pe care mi-aș fi dorit să o ascult și o împărtășesc cu bucurie tuturor celor care o simt și se regăsesc în ea.
Din tot ceea ce sunt
În acest spațiu mă așez cu tot ceea ce sunt și las deschisă o ușă pentru omul care simte că sufletul lui are nevoie de un alt suflet care să îl înțeleagă.
Privesc noul început al Terapiei EI cu emoție și smerenie, dorindu-mi să aduc în fiecare întâlnire grija, blândețea și întreaga mea prezență.
Dacă un singur om se simte mai puțin singur citind un text de-al meu, ascultând un cântec compus de mine sau primind căldura palmelor mele, simt că ceea ce ofer și-a găsit rostul.