Ziua a 3-a de post cu apă

Ziua a treia vine cu o liniște și mai adâncă și cu o odihnă cum nu am mai simțit de mult.
Dorm profund, dintr-o bucată, cum se spune, iar dimineața mă trezesc odihnită, ca după câteva zile de concediu în care nu există griji, doar o stare de bine simplă, curată, așezată.

Corpul pare că intră într-un alt ritm, nu mai e lupta de început, ci o adaptare blândă, aproape naturală. Senzația de foame încă apare, dar într-o altă formă: nu mai e atât fizică, cât mentală.
Îmi vin în minte gusturi, imagini, amintiri ale mâncărurilor, ca și cum creierul își spune povestea lui legată de obiceiuri, de plăcere, de dependențe.

Astăzi m-a surprins ceva. Îmi masam fața și simțeam mirosul de lavandă, care îmi place atât de mult. La un moment dat, mi-am dat seama că nu mă mai gândeam la mâncare, eram prinsă în bucuria acelui miros și îmi era bine.
Am rămas puțin cu mine, curioasă de ceea ce tocmai simțisem. A fost ca o resetare, ca și cum creierul a primit altceva, o altă stare de bine, și a uitat pur și simplu de mâncare.

Am început să fiu mai atentă și la celelalte arome pe care le iubesc.
Tămâia care mă liniștește și mă apropie de Dumnezeu. Mirosul citricelor care mă înviorează, al mentei care îmi lasă o senzație de prospețime.
Astăzi le-am simțit mai intens și am observat cât de mult îmi place să stau câteva clipe cu fiecare dintre ele.

M-am bucurat de această mică descoperire. Gândul la mâncare venise și apoi trecuse, iar eu nici nu observasem când. Pentru câteva momente, nu mai eram atât de prinsă în el.

Aș vrea să păstrez această atenție față de mine și după post. Să-mi dau timp să simt ce se întâmplă în mine, înainte să mă grăbesc să fac ceva.
Poate să rămân puțin în liniște, să respir, să mă bucur de o aromă dragă, să văd de ce am nevoie în clipa aceea.

Așa a fost ziua de astăzi: cu somn bun, cu liniște și cu bucuria unor lucruri mici pe care altădată poate le-aș fi trecut cu vederea. Simt că sunt pe drumul meu și îmi e bine să merg așa, cu răbdare și cu încredere în Dumnezeu.

‍ ‍Cu fiecare zi care trece, mă apropii tot mai mult de cine sunt cu adevărat.

3 mai 2026