Ziua a 8-a de post luminat cu apă
Ziua a opta a fost liniștită. M-am simțit senină, împăcată, cu acea stare de bine în care parcă toate se așază frumos în mine.
Dimineața am aprins candela, m-am rugat și I-am mulțumit lui Dumnezeu. Pentru tot ce am, pentru puterea pe care o simt în aceste zile și pentru pacea care ajunge tot mai adânc în mine.
Îmi sunt dragi clipele acestea de dimineață, în care pot să stau înaintea Lui cu tot ce sunt.
Am fost întrebată dacă m-am izolat sau dacă mi-am schimbat ritmul de viață, iar răspunsul meu este că mi-am păstrat activitățile obișnuite.
Până acum am simțit că am energie și am făcut în fiecare zi puțină mișcare: 30 de minute de bicicletă, într-un ritm ușor. Îmi face bine să mă mișc și să-mi simt corpul viu.
Simt, totuși, nevoia să mă retrag, îmi doresc mai puțin zgomot și mai mult timp cu mine. În liniște reușesc să mă aud mai bine şi să găsesc răspunsurile pe care le caut. Alteori mă bucur doar că pot să stau cu mine fără să mă grăbesc.
Astăzi am observat că senzația aceea de foame din zona gâtului, despre care v-am povestit, a dispărut. Am simțit asta ca pe încă un prag trecut. Nu știu exact ce s-a schimbat în corpul meu, dar senzația nu mai este acolo, iar eu mă simt mai liniștită.
Știu că sunt oameni dragi care se îngrijorează pentru mine. Le înțeleg grija și mă emoționează să știu că se gândesc la mine.
Vreau să le spun sincer că faptul că scriu public acest jurnal nu pune presiune pe mine. Nu simt că trebuie să continui ca să demonstrez ceva sau ca să împlinesc așteptările cuiva.
Nu mai am nimic de demonstrat nimănui. Ceea ce trăiesc acum ține de mine, de alegerea mea și de drumul pe care îl simt în suflet.
Și tot atât de sincer vă spun că, dacă va veni momentul să mă opresc, o voi face. Voi putea să scriu aici, fără ezitare: “De astăzi m-am oprit.”
Îmi doresc să rămân sinceră cu mine și cu voi în fiecare zi. Nu urmăresc o performanță. Caut liniștea din mine, adevărul a ceea ce simt și apropierea de Dumnezeu.
Mă bucur că am ales să împărtășesc acest jurnal. Să las aici, pas cu pas, ce trăiesc, ce mă surprinde, ce îmi este ușor și ce îmi este greu.
Poate că, într-o zi, cineva va găsi în aceste rânduri inspirație și curaj pentru propria călătorie de apropiere de sine și de Dumnezeu. Fiecare cu ritmul lui, cu alegerile lui și cu ceea ce simte că îl cheamă.
În weekend, sâmbătă și duminică, voi fi la nepoți. Postările mele vor fi mai scurte, dar voi scrie câteva rânduri, ca să știți cum sunt.
De luni voi reveni cu mai mult timp pentru povestit și pentru tot ceea ce trăiesc și descopăr în aceste zile.
Cu fiecare zi care trece, mă apropii tot mai mult de cine sunt cu adevărat.
8 mai 2026