Ziua a 11-a de post luminat cu apă

În ultimele zile m-am gândit mult la oboseala pe care am simțit-o de-a lungul anilor. Uneori mi se părea că port în mine mai mult decât oboseala unei singure zile. Parcă se adunaseră acolo ani de muncă, de griji, de lucruri duse fără să mă opresc prea des să văd cât mă apasă.

Acum simt o diferență. Senzația aceea grea de epuizare nu mă mai însoțește la fel. Trăiesc schimbarea ca pe un restart în mine. M-am gândit și la ficat, la felul în care îmi imaginam că se curăță și se reface, deși nu pot ști din aceste senzații ce se întâmplă în el. Ceea ce pot spune este că mă simt altfel.

Zilele astea când fac efort sau mă suprasolicit, obosesc, dar oboseala pe care o simt acum îmi pare diferită. Mă odihnesc puțin și simt că îmi revin. Nu mai rămâne aceeași apăsare pe care o purtam uneori zile întregi și care îmi lua din energie.

În weekend, la nepoți, am făcut multă mișcare. Am și grădinărit, iar efortul a fost destul de mare. Da, am obosit. Dar, după câteva minute de odihnă, m-am simțit din nou bine. M-a surprins cât de repede a trecut senzația aceea, fără greutatea cu care eram obișnuită.

Mă bucur să-mi simt corpul cu atâta tonus, să respir mai profund și să am mintea limpede. Sunt momente în care mă opresc doar ca să simt starea aceasta de bine. Parcă viața circulă altfel prin mine și am mai mult loc să mă bucur de ea.

Am mai observat ceva: gândul la mâncare apare tot mai rar. Gusturile, imaginile și mirosurile nu mai trezesc în mine aceeași poftă.

La nepoți au fost mese pregătite cu drag, dulciuri și mirosuri care altădată mi-ar fi făcut imediat poftă. Le-am văzut, le-am simțit, dar de data aceasta nu a mai venit impulsul de a vrea să le gust.

Asta m-a făcut să mă întreb cât din felul meu de a mânca a ţinut până acum de obișnuință. De un miros cunoscut, de amintirea unui gust, de un gest repetat de atâtea ori încât ajung să-l fac fără să mă mai întreb ce simt. Încep să văd mai limpede aceste reflexe și locul pe care l-au avut în viața mea.

În rest, ziua a 11-a a trecut lin. Simt că Dumnezeu mă ajută și îmi poartă pașii cu blândețe prin această experiență. Cu fiecare zi, descopăr ceva ce nu văzusem înainte sau înțeleg puțin mai mult din ceea ce trăiesc.

Cu fiecare zi care trece, simt că mă apropii tot mai mult de cine sunt cu adevărat.

11 mai 2026